Poveste de zbor cu o companie de low-cost

Eram in Lisabona pe la mijlocul lunii iunie. Dupa 11 zile binemeritate de vacanta ne intorceam in tara. La dus eram toti entuziasti si cu chef , binenteles ca acum conversatia lancezea, eram obositi dupa un drum de 400km cu masinile inchiriate, plecati de dimineata fiind muream de somn..stiti voi, starea aia de intoarcere :(

Ajungem la aeroport cu 1h inainte de ora la care era programat zborul, facem check inu' (45min pe ceas) dupa care o luam la sanatoasa catre poarta. Gafaind si cu biletele in mana ne-am pozitionat la coada. D-ra de la check-in si domnisorul ei coleg ne zambeau fortat cum probabil au fost invatati in traingul de asistenti imbarcare. Si stam 10 min ..20 min ..30 min …erau la limita cursurilor avansate in ceea ce priveste sustinerea grimasei ce mima zambetul si noi la limita intelegerii. 2h oameni buni ..atat a durat de la ora zborului stabilita initial pana cand a inceput imbarcarea.

Plini de spume suntem scosi pe poarta afara (nu se face imbarcarea direct din terminal) suntem asezati ca oile la intrarea in tarc in asteptarea autobuzului care trebuia sa ne transporte la avion. Aici am mai stat 15 minute in ploaie si in vant pana sa vina nenea cu rata. Drumul a durat 2 minute, probabil ca in 5 min l-am fi parcurs pe jos. Suntem dati jos din autobuz iar acesta pleaca pentru seria a II-a. Bineinteles ca nu putem urca in avion pentru ca in acest timp acesta este alimentat cu combustibil si of course exista acea regula (de porc) a companiilor aeriene si anume , toti pasagerii trebuie imbarcati in acelasi moment ..deci se sta 2h1/2 si imbarcarea trebuie sa dureze maxim 5 min ..1..2…3 Start!

Aeronava un Mc Donald’s(Douglas) de prin anii 70 (inchiriata probabil de la alta companie aeriena, probabil a Etipoian Airlines) e lunga cat un tren si ingusta ca un tramvai. Insotitorul de bord ne face educatia de aterizari fortate si o da in toate scenariile de acidentele aviatice posibile ..amerizare, depresurizare, stari de rau general si specifice transportului aerian. In acest tip insotititoarea de bord ( o d-ra de data asta) da din cap aprobator asigurandu-ne parca ca daca unu’ din aceste evenimente e pe cale sa se produca cu siguranta punga de hartie, revista trimestriala, vesta galbena sau beculetele de urgenta ne vor ajuta ca niste trimisi divini.

Ii dam drumul pe pista …hop..hop..scartz..scartz..avionul pare sa se ridice de la sol. Spre surprinderea tuturor pasagerilor livizi ..o si face. Vremea era perfecta ..ploaie urmata de rafale de vant . Ajungem undeva sus , sub noi prapad: fulgere , nori, scaune murdare! (citeste tot articolul)